Povestea aceasta se petrece, ca toate pove\u0219tile, \u00eentr-o \u021bar\u0103. O \u021bar\u0103 c\u0103reia nu \u00eei \u0219tim numele. Poate c\u0103 nu e o \u021bar\u0103, poate e doar un ora\u0219 sau un sat. Poate povestea se petrece chiar aici \u0219i noi \u00eenc\u0103 nu \u0219tim acest lucru. Dar vom vedea pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eei vom cunoa\u0219te pe supereroii no\u0219tri.<\/p>\n<\/div> Am spus supereroi? Vai, nu trebuia s\u0103 v\u0103 spun acest lucru! Trebuia s\u0103 fie o surpriz\u0103, dar, dac\u0103 tot am f\u0103cut-o, acum v\u0103 dezv\u0103lui un secret. Supereroii exist\u0103. Eu i-am \u00eent\u00e2lnit de c\u00e2teva ori. E drept, nu m-am \u00eent\u00e2lnit cu Superman, cu Thor, Hulk sau Iron Man. Ei sunt foarte ocupa\u021bi cu film\u0103rile.<\/p>\n\n\n\n Dar s\u0103 revenim la povestea noastr\u0103. <\/p>\n\n\n\n \u00centr-o \u021bar\u0103 c\u0103reia nu \u00eei \u0219tim numele, via\u021ba curgea lini\u0219tit, de\u0219i timpul parc\u0103 st\u0103tea pe loc. A\u0219a cum e \u00een toate basmele care \u00eencep cu \u201da fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d. Soarele r\u0103s\u0103rea de la R\u0103s\u0103rit \u0219i apunea la Apus. Oamenii \u00ee\u0219i vedeau de via\u021ba lor f\u0103r\u0103 s\u0103-i tulbure nimic. Nu erau foarte prieteno\u0219i, nu prea vorbeau unii cu al\u021bii. Garduri mari \u00eenconjurau casele lor, care sem\u0103nau astfel cu ni\u0219te mici cet\u0103\u021bi. Oamenii mergeau ca printr-un labirint de piatr\u0103 diminea\u021ba \u0219i seara, c\u00e2nd plecau sau veneau de la munc\u0103. Ar p\u0103rea groaznic, dar oamenii erau mul\u021bumi\u021bi cu via\u021ba lor cu care se obi\u0219nuiser\u0103. <\/p>\n\n\n\n Totu\u0219i,\u00a0 \u021bara aceasta era p\u00e2ndit\u0103 de pericole pe care oamenii nici nu le b\u0103nuiau. \u00centr-o\u00a0 diminea\u021b\u0103, din ad\u00e2ncul p\u0103m\u00e2ntului sau din \u00eenaltul cerului, a r\u0103zb\u0103tut un sunet ciudat. La \u00eenceput \u00eencet, ca o \u0219oapt\u0103, apoi \u00a0din \u00a0ce \u00a0\u00een ce mai tare. Oamenii, \u00a0uimi\u021bi, s-au oprit din mersul lor sau au ie\u0219it din case privind \u00een toate p\u0103r\u021bile. Nu \u0219tiau de unde vine sunetul acesta care se rotea ca un v\u00e2rtej \u00een jurul lor, din ce \u00een ce mai tare, \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, \u00eei \u00eempietrea.\u00a0 \u0218i sunetul mergea mai departe. C\u00e2nd nu s-a mai auzit nimic, toat\u0103 \u021bara era \u00eempietrit\u0103. Oamenii, ca ni\u0219te statui vii, \u00eencercau s\u0103 se mi\u0219te, dar trupurile de piatr\u0103 \u00eei opreau. Era lini\u0219te. O lini\u0219te din care mai r\u0103zb\u0103tea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd fo\u0219netul unei frunze sau l\u0103tratul unui c\u00e2ine…<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Dar, uite! O poart\u0103 se deschide larg, aproape tr\u00e2ntit\u0103, \u0219i \u00een grab\u0103 iese un copil cu ghiozdanul \u00een spate \u0219i cu o carte sub bra\u021b, mu\u0219c\u00e2nd dintr-un sandvi\u0219 \u00een timp ce c\u0103uta \u00eenfrigurat ceva \u00een buzunarele mari ale pantalonilor.<\/p>\n\n\n\n – Un sunet, un c\u00e2ntec ca din alt\u0103 lume, pe care nu l-am mai auzit p\u00e2n\u0103 acum… apoi to\u021bi oamenii s-au transformat \u00een pietre \u0219i sunetul se auzea tot mai departe, r\u0103spunde Max ciulindu-\u0219i urechile, s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 sunetul nu revine.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Matei a r\u0103mas pe g\u00e2nduri, \u0219i deodat\u0103 a \u00een\u021beles. Sunetul despre care vorbea Max era vr\u0103jit. Iar el nu a fost vr\u0103jit pentru c\u0103 nu l-a auzit.<\/p>\n\n\n\n A, s\u0103 nu crede\u021bi c\u0103 Matei nu a auzit sunetul pentru c\u0103 asculta muzica preferat\u0103 la c\u0103\u0219ti cu volum maxim, cum ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 uneori nou\u0103 pe strad\u0103. Matei nu a auzit niciodat\u0103. \u00cen lumea lui era lini\u0219te. C\u00e2nd era mic, \u0219i-ar fi dorit s\u0103 fie asemeni celorlal\u021bi oameni, s\u0103 aud\u0103 glasul mamei, s\u0103 asculte muzica, s\u0103 aud\u0103 c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor \u0219i zgomotul ora\u0219ului, dar acum \u0219i-a dat seama c\u0103 tocmai lipsa auzului l-a salvat. Da, dar oare mai sunt oameni care au rezistat vr\u0103jii? Sau este el singurul om ne\u00eempietrit \u00eentr-o lume de piatr\u0103? Ce s\u0103 fac\u0103? <\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n At\u00e2tea g\u00e2nduri se \u00eengr\u0103m\u0103deau \u00een mintea lui, \u00eenc\u00e2t ame\u021bise. F\u0103cu cu grij\u0103 c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u0219i se rezem\u0103 de un copac din preajm\u0103.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Deodat\u0103, Max ciule\u0219te urechile \u0219i prive\u0219te spre o creang\u0103 care se mi\u0219c\u0103. Matei ridic\u0103 privirea \u0219i vede c\u0103 toate frunzele se mi\u0219cau agitate, de\u0219i nu era nicio adiere. \u00cembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 copacul, parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103 \u00eel lini\u0219teasc\u0103, \u0219i simte ceva ciudat \u00een palme, ca o vibra\u021bie. Imediat a \u00een\u021beles c\u0103 este sufletul copacului.<\/p>\n\n\n\n – De ce \u00ee\u021bi este fric\u0103? \u00eentreb\u0103 Matei.<\/p>\n\n\n\n – Vraja Dragonului din \u021ainutul \u00centunecat al Norilor f\u0103r\u0103 Ploi a cuprins oamenii, a r\u0103spuns copacul. Este drept, oamenii uneori uit\u0103 de noi sau ne r\u0103nesc. E foarte nepl\u0103cut! Dar nu to\u021bi oamenii sunt r\u0103i. Ieri ne bucuram de copiii care alergau \u00een jurul nostru, de \u00eendr\u0103gosti\u021bii care \u00ee\u0219i f\u0103ceau jur\u0103minte \u0219i de b\u0103tr\u00e2nii care ne binecuv\u00e2ntau umbra. Iar acum… m\u0103 \u00eengrijoreaz\u0103 c\u0103 Dragonul nu se va opri aici. \u00cemi este team\u0103 c\u0103 va \u00eempietri tot ce este viu. Vraja trebuie dezlegat\u0103, Matei! Tu po\u021bi vorbi cu animalele \u0219i plantele, tu ascul\u021bi \u0219i \u00een\u021belegi semnele naturii, tu vezi lucruri pe al\u021bii nu le v\u0103d. Mergi \u00een \u021ainutul \u00centunecat al Norilor f\u0103r\u0103 Ploi \u0219i salveaz\u0103-ne!<\/p>\n<\/div> – Hai, Matei, nu mai sta pe g\u00e2nduri! Hai s\u0103 pornim la drum! zice Max hot\u0103r\u00e2t, \u00eenv\u00e2rtindu-se ner\u0103bd\u0103tor \u00een jurul b\u0103iatului, d\u00e2nd din coad\u0103.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Stai pu\u021bin, Max!, \u00eel lini\u0219te\u0219te Matei. Nu este o treab\u0103 u\u0219oar\u0103. \u00cen toate pove\u0219tile, c\u00e2nd porne\u0219ti la a\u0219a un drum, trebuie s\u0103 fii preg\u0103tit. Cerceteaz\u0103 tu pe aici, adulmec\u0103, poate mai afli ceva. Eu m\u0103 duc la bibliotec\u0103, s\u0103 v\u0103d ce informa\u021bii g\u0103sesc despre Dragon \u0219i despre \u021ainutul \u00centunecat al Norilor f\u0103r\u0103 Ploi.<\/p>\n\n\n\n Matei a ajuns la bibliotec\u0103. Aici niciodat\u0103 nu era mult\u0103 lume, dar acum nu era nimeni. Totu\u0219i, a p\u0103\u0219it cu grij\u0103, cu respect fa\u021b\u0103 de toate c\u0103r\u021bile \u0219i toat\u0103 \u00een\u021belepciunea care era adunat\u0103 \u00een ele. S-a dus direct spre raftul unde v\u0103zuse o carte veche, groas\u0103, cu o copert\u0103 aurit\u0103, de care fusese atras \u00eentotdeauna, dar despre care bibliotecara \u00eei spusese c\u0103 nu este pentru v\u00e2rsta lui.<\/p>\n<\/div> F\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri, a luat cartea. O deschide hot\u0103r\u00e2t, dar … nimic. Paginile c\u0103r\u021bii erau goale. Dezam\u0103git, mai arunc\u0103 o privire \u00een jur. V\u0103zu c\u0103r\u021bile cu pove\u0219tile din care \u00eei citea bunicul lui, mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 vad\u0103 cuvintele pe care nu le putea auzi. A \u00een\u021beles c\u0103 \u021ainutul \u00centunecat al Norilor f\u0103r\u0103 Ploi este T\u0103r\u00e2mul Cel\u0103lalt din basmele cu Greuceanu \u0219i Pr\u00e2slea cel Voinic. Atunci i s-a f\u0103cut fric\u0103 \u0219i s-a ghemuit cu cartea nescris\u0103 \u00een bra\u021be. Oare va reu\u0219i el s\u0103 rup\u0103 vraja, s\u0103 \u00eenfrunte dragonul \u0219i s\u0103 \u00eei salveze pe oameni? Deodat\u0103, toate c\u0103r\u021bile din rafturi s-au transformat \u00een p\u0103s\u0103ri care d\u0103deau din aripi a\u0219a cum d\u0103dea bunicul s\u0103u din m\u00e2ini, spun\u00e2ndu-i s\u0103 nu mai stea pe g\u00e2nduri \u0219i s\u0103 plece.<\/p>\n\n\n\n A ie\u0219it din bibliotec\u0103 alerg\u00e2nd. La cap\u0103tul sc\u0103rilor \u00eel a\u0219tepta Max. Cu nasul \u00een v\u00e2nt, a luat-o \u00eenainte, privind din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een urm\u0103, s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 Matei reu\u0219e\u0219te s\u0103 \u021bin\u0103 pasul cu el.<\/p>\n\n\n\n – Ai aflat ceva despre dragon \u00een cartea asta? \u00eentreab\u0103 Max din mers, curios.<\/p>\n\n\n\n – Nu \u0219tiu, paginile sunt goale. Poate e scris\u0103 \u00eentr-un cod, \u00eentr-un limbaj pe care nu \u00eel \u00een\u021beleg \u00eenc\u0103, de asta nu v\u0103d nimic. Dar \u0219tiu sigur c\u0103 trebuie s\u0103 fac asta, spuse Matei hot\u0103r\u00e2t. Oamenii nu pot r\u0103m\u00e2ne de piatr\u0103!<\/p>\n\n\n\n – Hai mai repede, s\u0103 nu pierd urma! V\u00e2ntul mi-a spus c\u0103 dragonul a ajuns deja \u00een \u021binutul lui \u0219i acum doarme. E obosit \u0219i, de obicei doarme bu\u0219tean trei zile \u0219i trei nop\u021bi.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Da, Max, tu ai patru picioare, alergi mai u\u0219or. Eu am doar dou\u0103 picioare. Dac\u0103 a\u0219 avea aripi…<\/p>\n\n\n\n Nici nu termin\u0103 de g\u00e2ndit asta, \u0219i din zbor, ap\u0103rut\u0103 de nic\u0103ieri, o pas\u0103re s-a oprit l\u00e2ng\u0103 Matei:<\/p>\n\n\n\n – Urc\u0103, Matei, pe spatele meu, \u0219i te duc p\u00e2n\u0103 \u00een \u021ainutul \u00centunecat al Norilor f\u0103r\u0103 Ploi, la por\u021bile castelului dragonului.<\/p>\n\n\n\n – Tu e\u0219ti adev\u0103rat\u0103, e\u0219ti Ghionoaia care l-a ajutat pe Pr\u0103slea cel Voinic sau e\u0219ti o hologram\u0103? \u00eentreb\u0103 Matei \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na spre picioarele uria\u0219e ale p\u0103s\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n – Ai v\u0103zut prea multe filme, zise r\u00e2z\u00e2nd pas\u0103rea. Hai, c\u0103 nu avem timp de pierdut!<\/p>\n\n\n\n \u00cencepe s\u0103 se ca\u021b\u0103re Matei pe spinarea uria\u0219\u0103 a p\u0103s\u0103rii. Max, ascuns dup\u0103 un copac, a scos capul cu urechile l\u0103sate. Nici nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 respire. Pas\u0103rea \u00ee\u0219i zb\u00e2rlise deja penele, gata s\u0103 \u00eel prind\u0103 \u00een gheare.<\/p>\n\n\n\n – Stai, eu nu plec f\u0103r\u0103 Max. Este prietenul meu! zise Matei s\u0103rind drept \u00een fa\u021ba p\u0103s\u0103rii ca s\u0103 \u00eel apere pe Max.<\/p>\n\n\n\n – Max?! Nici m\u0103car nu e bun de m\u00e2ncat! E mic, plin de p\u0103r \u0219i de purici…<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Da, dar are un miros foarte fin! \u0219i aude ceea ce noi nu auzim! Hai, e mic, nici nu \u00eel sim\u021bi!<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Off, copiii \u0103\u0219tia! Hai, c\u0103 ne gr\u0103bim, dar spune-i s\u0103 nu latre cumva, s\u0103 nu \u00eel trezim pe dragon!<\/p>\n\n\n\n A urcat Matei pe spinarea p\u0103s\u0103rii, \u021bin\u00e2nd bine cartea \u00een bra\u021be. \u00cen urma lui s-a c\u0103\u021b\u0103rat Max, cuib\u0103rindu-se printre pene, lipit de Matei, iar pas\u0103rea s-a ridicat u\u0219or, cu un f\u00e2lf\u00e2it de aripi, rotindu-se deasupra p\u0103m\u00e2ntului \u0219i \u021b\u00e2\u0219nind dintr-o dat\u0103 \u00een sus, de parc\u0103 ar fi fost \u00eentr-un roller-coaster.<\/p>\n\n\n\n De acolo, de sus, totul p\u0103rea a\u0219a de frumos! Printre norii albi \u0219i pufo\u0219i, parc\u0103 de spum\u0103, se vedeau pete verzi de p\u0103dure, fire \u00eenc\u00e2lcite de drumuri, \u0219iruri de case colorate. Dup\u0103 un timp, o ame\u021beal\u0103 u\u0219oar\u0103 i-a cuprins pe c\u0103l\u0103torii no\u0219tri \u0219i au adormit leg\u0103na\u021bi de aripile uria\u0219e.<\/p>\n\n\n\n O zguduitur\u0103 i-a trezit pe am\u00e2ndoi. Pas\u0103rea noastr\u0103 aterizase chiar la por\u021bile palatului dragonului, \u00eenfing\u00e2ndu-\u0219i ghearele tari \u00een norii \u00eentuneca\u021bi care au sc\u00e2r\u021b\u00e2it \u00eengrozitor. Max a ciulit urechile:<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Doarme! \u00cel aud cum sfor\u0103ie de d\u00e2rd\u00e2ie norii, zice el cu un m\u00e2r\u00e2it scurt.<\/p>\n\n\n\n – Da, are probleme cu respira\u021bia de c\u00e2nd scotea fl\u0103c\u0103ri pe n\u0103ri, r\u0103spunse pas\u0103rea. Hai, cobor\u00e2\u021bi, c\u0103 eu am treab\u0103, \u0219i mi-e cam foame, spune ea, \u00eentorc\u00e2nd capul \u0219i uit\u00e2ndu-se lung la Max \u00een timp ce d\u0103dea ner\u0103bd\u0103toare din gheare. Apoi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103\u021belul tremur\u00e2nd, a izbucnit \u00een r\u00e2s:<\/p>\n\n\n\n – Hai c\u0103 am glumit! Au trecut secole de c\u00e2nd m\u0103 hr\u0103nesc cu energie solar\u0103! Nu v\u0103 a\u0219tept, v\u0103 descurca\u021bi voi s\u0103 v\u0103 \u00eentoarce\u021bi, a zis ea d\u00e2nd din aripi \u0219i \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se u\u0219or. \u0218i \u021bine\u021bi minte, locul acesta nu … \u0219i nu se mai auzi nimic din ce spusese pas\u0103rea.<\/p>\n\n\n\n Matei \u00eel urm\u0103 pe Max care o luase repede \u00eenainte, adulmec\u00e2nd \u0219i ciulind urechile. S-au apropiat de o u\u0219\u0103 imens\u0103 care s-a deschis \u00eencet, chiar c\u00e2nd au ajuns \u00een fa\u021ba ei. Dragonul dormea cu capul pe un nor, sfor\u0103ind.<\/p>\n\n\n\n – \u00cen pove\u0219ti, zmeii \u0219i balaurii sunt omor\u00e2\u021bi. \u00cen filme, Batman \u0219i Superman se lupt\u0103 \u0219i \u00eenving du\u0219mnii, fiecare cu ce superputeri are. Eu nu am superputeri, iar dragonul meu doarme \u0219i… \u0218i \u00een acel moment, dragonul se ridic\u0103 direct \u00een picioare, adulmec\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n – E cineva aici? Te-am sim\u021bit c\u0103 e\u0219ti aici! Ce vrei? Cine e\u0219ti?<\/p>\n<\/div> Eroii no\u0219tri, c\u00e2t ai clipi, s-au ascuns \u00eentr-un nor, de nu se vedea nici m\u0103car v\u00e2rful nasului lui Max. Dragonul s-a mai \u00eenv\u00e2rtit, s-a r\u0103sucit, \u0219i \u00een cele din urm\u0103, oft\u00e2nd din ad\u00e2ncul pl\u0103m\u00e2nilor s\u0103i, a zis:<\/p>\n\n\n\n – Nu e nimeni… hmm, \u201dcine e\u0219ti?\u201d \u00cen cur\u00e2nd nici eu nu voi mai \u0219ti cine sunt… \u0219i o lacrim\u0103 se prelinse pe obrazul dragonului.<\/p>\n\n\n\n Lacrima a c\u0103zut chiar pe norul \u00een care se ascundeau Matei \u0219i Max, iar norul a disp\u0103rut ca prin minune. Cei doi nici nu mai respirau. Au r\u0103mas neclinti\u021bi, sper\u00e2nd s\u0103 nu fie v\u0103zu\u021bi. Dar degeaba! Privirea de foc a dragonului a fulgerat spre ei, \u00eenso\u021bit\u0103 de un tunet care a spintecat cerul. Max, lovit de lumin\u0103 \u0219i de zgomot, \u0219i-a acoperit ochii \u0219i urechile cu l\u0103bu\u021bele, dar Matei nici nu a tres\u0103rit. Ochii lui mari \u00eencercau s\u0103 p\u0103trund\u0103 dincolo de tunete \u0219i fulgere, c\u0103utau ochii dragonului care cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte pl\u00e2ngea. Nedumerit, f\u0103r\u0103 s\u0103-l piard\u0103 din ochi pe Matei, dragonul \u0219i-a pus m\u00e2inile \u00een \u0219old, apoi \u0219i-a sc\u0103rpinat solzii de pe ceaf\u0103, de pe frunte, \u0219i-a dres vocea \u0219i r\u0103gu\u0219it, a \u00eentins m\u00e2na spre b\u0103iat \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 spun\u0103 ceva nedeslu\u0219it.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Firesc, Matei a \u00eentins \u0219i el o m\u00e2n\u0103, apoi pe cealalt\u0103, \u0219i cu palmele ca o inim\u0103 a cuprins m\u00e2na aspr\u0103 a dragonului:<\/p>\n\n\n\n – De ce e\u0219ti sup\u0103rat? l-a \u00eentrebat el privindu-l \u00een ochi. Uimit, dragonul nici nu \u0219tia ce s\u0103 r\u0103spund\u0103<\/p>\n\n\n\n – De ce e\u0219ti sup\u0103rat pe oamenii din \u021bara mea? a continuat Matei. To\u021bi oamenii sufer\u0103 acum \u0219i v\u0103d c\u0103 nici tu nu e\u0219ti fericit. Ce ai vrut s\u0103 le spui \u0219i nu te-au \u00een\u021beles?<\/p>\n\n\n\n – Oamenii nu vor s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eempreun\u0103. Ei vor s\u0103 fie singuri. \u0218i-au constuit ziduri \u00een jurul caselor ca s\u0103 fie mai singuri, zise \u00een sf\u00e2r\u0219it dragonul.<\/p>\n\n\n\n – Dar c\u00e2ntecul t\u0103u vr\u0103jit i-a f\u0103cut de piatr\u0103, zice Matei.<\/p>\n\n\n\n – A\u0219a spun pove\u0219tile, Matei! Nu a fost nicio vraj\u0103, niciun c\u00e2ntec vr\u0103jit. A fost r\u0103cnetul singur\u0103t\u0103\u021bii, al durerii mele c\u00e2nd \u00eei vedeam la fel de singuri ca \u0219i mine. Ei nu \u0219tiu ce r\u0103u este s\u0103 fii singur! Ei erau deja \u00eempietri\u021bi. Ei au devenit, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, asemeni zidurilor de piatr\u0103 din jurul lor.<\/p>\n\n\n\n – \u0218i tu e\u0219ti \u00eenconjurat de ziduri. To\u021bi norii \u0103\u0219tia \u00eentuneca\u021bi sunt zidul t\u0103u. Tu \u0219tii ce greu am ajuns aici, la tine?<\/p>\n\n\n\n – De ce ai f\u0103cut asta? E\u0219ti nebun? \u0218tii c\u0103 am puterea s\u0103 transform \u00een piatr\u0103 tot ce e viu \u0219i s\u0103 fac s\u0103 dispar\u0103 tot ce se vede? \u0218i totu\u0219i, voi veni\u021bi aici!? Ce superputeri ai?<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – Da, la asta m-am g\u00e2ndit \u0219i eu! a zis Matei. Nu am nicio superputere. Nici m\u0103car masc\u0103 nu am ca Batman sau mantie ca Superman! a r\u00e2s chinuindu-se s\u0103-\u0219i ia zborul asemeni eroului de pe Krypton. Am doar aceast\u0103 carte cu paginile goale! <\/p>\n\n\n\n – Las\u0103 comicsurile, c\u0103 de Marvel \u0219i DC am auzit \u0219i eu, zise dragonul, printre hotote de r\u00e2s. Uite, pentru c\u0103 ai b\u0103tut at\u00e2ta drum p\u00e2n\u0103 la mine \u0219i pentru c\u0103 \u0219tii s\u0103 m\u0103 ascul\u021bi, de\u0219i tu nu auzi, \u00ee\u021bi dau \u021bie puterea de a d\u0103r\u00e2ma zidurile \u0219i de a topi piatra. Sunt sigur c\u0103 vei \u0219ti ce s\u0103 faci cu puterea asta. Te vei numi Silent Savior!<\/em><\/p>\n\n\n\n Max, auzind asta, a \u00een\u0103l\u021bat capul \u0219i s-a apropiat d\u00e2nd din coad\u0103. S-a ridicat \u00een dou\u0103 labe, cu un l\u0103trat scurt, bucuros.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n – \u0218i eu?, zise Max cu ochii mari \u0219i cu urechile ciulite. Aud bine, v\u0103d bine, sunt mai iute ca o s\u0103geat\u0103, dar cu toate acestea, nimeni nu m\u0103 ia \u00een serios. \u0218i pisicile r\u00e2d de mine, c\u0103 sunt mic \u0219i pufos. Vreau s\u0103 fiu mare \u0219i fioros, a\u0219a ca tine!<\/p>\n\n\n\n – Da, zice dragonul pe g\u00e2nduri. Bine, tu, dac\u0103 te vei rostogoli de trei ori, te vei transforma \u00een dragon. Te vei numi DragoMax! E\u0219ti mul\u021bumit?<\/p>\n<\/div> Hai, rostogole\u0219te-te \u0219i pleca\u021bi acas\u0103, c\u0103 ave\u021bi treab\u0103! P\u00e2n\u0103 nu m\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc…, zise dragonul, pref\u0103c\u00e2ndu-se amenin\u021b\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n S-a rostogolit Max, \u0219i dintr-odat\u0103, corpul i s-a alungit, i s-a acoperit de solzi, i-au crescut aripi mari din care a \u00eenceput s\u0103 dea bucuros, ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 zboare. Matei, adic\u0103 Silent Savior, s-a urcat repede \u00een spinarea lui.<\/p>\n\n\n\n – S\u0103 nu ui\u021bi cartea, Silent Savior! S\u0103 nu o deschizi p\u00e2n\u0103 nu termini ce ai \u00eenceput! \u00eei strig\u0103 dragonul \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se, mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i alene corpul greu, fredon\u00e2nd o melodie dintr-un film din tinere\u021bea lui.<\/p>\n\n\n\n – “I’ll be back”, strig\u0103 Silent Savior din \u00eenaltul cerului de unde se auzea, din ce \u00een ce mai slab, r\u00e2sul dragonului.<\/p>\n\n\n\n – Sigur, “The Terminator”! Ce filme!!!<\/p>\n\n\n\n Au ajuns Silent Savior \u0219i DragoMax pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n Ca s\u0103-\u0219i verifice puterile, Silent Savior a f\u0103cut \u00eent\u00e2i zidurile caselor s\u0103 dispar\u0103 cu o singur\u0103 mi\u0219care a m\u00e2inii, ca \u0219i cum ar fi tras draperiile de la fereastr\u0103. Dintr-o dat\u0103, lumea a p\u0103rut mai mare. Apoi, \u00eencet, a f\u0103cut s\u0103 se \u00eenmoaie piatra care \u00eencle\u0219tase oamenii.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n Uimi\u021bi, ace\u0219tia se trezeau pe r\u00e2nd ca dintr-un vis. Ca niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, erau bucuro\u0219i c\u0103 vedeau al\u021bi oameni, \u00ee\u0219i z\u00e2mbeau \u0219i se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219au ferici\u021bi, chiar dac\u0103 nu se cuno\u0219teau.<\/p>\n\n\n\n DragoMax s-a rostogolit de trei ori \u0219i a devenit iar Max, c\u0103\u021belul mic \u0219i pufos. Silent Savior a dus cartea \u00eenapoi la bibliotec\u0103, dar nu \u00eenainte de a o deschide. De data asta, paginile nu mai erau goale. Cu litere mari, aurite, ca \u00een c\u0103r\u021bile vechi, dar \u0219i cu desene ca \u00een comicsuri, era scris\u0103 o \u00eentreag\u0103 poveste: Legenda lui Silent Savior<\/em>. Z\u00e2mbind, a privit \u00een jur, fericit. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, oamenii erau liberi!<\/p>\n\n\n\n A\u0219a se \u00eencheie prima poveste a lui Silent Savior. Dar s\u0103 vedem ce se va \u00eent\u00e2mpla mai t\u00e2rziu, pentru c\u0103 povestea continu\u0103.<\/p>\n<\/div> Povestea aceasta se petrece, ca toate pove\u0219tile, \u00eentr-o \u021bar\u0103. O \u021bar\u0103 c\u0103reia nu \u00eei \u0219tim numele. Poate c\u0103 nu e<\/p>\n![\"\"](\"https:\/\/www.artelierforeducation.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/SEMNE.png\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n<\/a><\/figure><\/a><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/www.artelierforeducation.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/WhatsApp-Image-2023-09-21-at-19.18.48.jpeg\")
<\/figure><\/a><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/www.artelierforeducation.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/WhatsApp-Image-2023-09-21-at-19.18.48-1.jpeg\")
<\/figure><\/div>\n\n\n\n<\/a><\/figure><\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n<\/a><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/www.artelierforeducation.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/WhatsApp-Image-2023-10-09-at-17.56.07.jpeg\")
<\/figure><\/a><\/figure><\/a><\/figure><\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n<\/a><\/figure><\/a><\/figure>![\"\"](\"https:\/\/www.artelierforeducation.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/10\/WhatsApp-Image-2023-09-21-at-19.18.48-3.jpeg\")
<\/figure><\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n<\/a><\/figure><\/a><\/figure><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"