DE CE avem nevoie de povești

Psihologii spun că mintea omului este în așa fel construită încât rezonează cu poveștile și, mai mult decât atât, le caută. Poveștile ne permit să dăm sens vieții creând scheme, scenarii, hărți cognitive și modele mentale, metafore și reprezentări variate.

Când citim sau ascultăm povești, creierul nostru ne determină să dezvoltăm gânduri, opinii, credințe și idei care se coordonează cu eroii acelei povești. Identificarea cu un personaj sau călătoria alături de acesta în propria lui lume, activează o mulțime de neurotransmițători care ne modelează în alegerile, deciziile, rezoluții despre cum vrem să fim și să trăim.

  Identificarea copilului cu personajul din cartea pe care o citește are un impact puternic asupra dezvoltării sale psihice. Acest lucru îi permite să se conecteze la propria sa gamă de emoții și să își dezvolte empatia față de alții. Prin experimentarea emoțiilor și dificultăților personajului, copilul poate câștiga o înțelegere mai profundă a propriei sale experiențe și a emoțiilor celor din jur.

De asemenea, copilul poate explora și înțelege mai bine propria sa identitate și personalitate. El poate găsi trăsături, valori sau aspirații comune cu personajul și astfel se poate simți validat și înțeles. Identificarea cu personajul poate contribui la dezvoltarea unei imagini pozitive a sinelui și la construirea încrederii în sine.

  Un copil poate observa și învăța de la personajele pe care le admiră și cu care se identifică. Dacă personajul arată calități pozitive, cum ar fi curajul, compasiunea sau perseverența, copilul poate fi inspirat să adopte și să dezvolte aceleași calități în viața sa de zi cu zi.

  Atunci când personajul se confruntă cu provocări și își găsește soluții, copilul poate învăța să găsească strategii de rezolvare a problemelor în propriile sale experiențe. Identificarea cu personajul poate oferi copilului un model de gândire critică și de rezolvare a problemelor.

  A oferi copilului posibilitatea de a se regăsi într-un personaj și de a se conecta emoțional poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării sale psihice și emoționale. Cu atât mai mult, pentru un cititor deficient de auz, este extrem de important să se identifice cu un personaj literar asemeni lui.

Acest lucru poate oferi un sentiment de validare și reprezentare pentru cititorul hipoacuzic. Poate fi reconfortant și încurajator să vadă că există personaje literare care se confruntă cu aceleași provocări și trăiesc experiențe similare. Acest lucru poate contribui la dezvoltarea unei imagini pozitive a sinelui și la creșterea încrederii în sine.

De asemenea, poate ajuta cititorul să dezvolte empatie și înțelegere față de propriile sale emoții și dificultăți, precum și față de experiențele altor persoane hipoacuzice. Înțelegerea și acceptarea propriei deficiențe devin mai ușoare prin intermediul identificării cu personajul literar.

Un personaj literar hipoacuzic poate oferi un model de rol puternic și inspirațional pentru cititorul hipoacuzic. Prin identificarea cu personajul, acesta poate fi motivat să persevereze, să depășească obstacolele și să-și urmeze visurile și pasiunile. Identificarea cu un personaj literar hipoacuzic poate consolida sentimentul de apartenență și poate genera un sentiment de comunitate.

Așa s-a născut Silent Savior, un erou care nu aude, care folosește limba semnelor, care a dezvoltat abilitatea de a citi și interpreta gesturile celorlalți, care înțelege emoțiile și intențiile celor din jur, foarte atent la detalii, care  poate observa schimbările subtile din jurul lui pe care un om obișnuit. S-a născut din dorința de a oferi copiilor deficienți de auz validare, reprezentare, inspirație și oportunitatea de a învăța și de a se conecta cu experiențele altor persoane asemeni lui, pentru ca în cele din urmă o dizabilitate să fie percepută ca o abilitate.

Conținut realizat de

prof. psihopedagog Roxana Maria Popa

prof. Andreea Mihaela Gherasim