În inima junglei, unde copacii erau atât de înalți încât atingeau norii, iar florile aveau culori mai frumoase ca un curcubeu, trăiau tot felul de animale. Era Maimuța Curioasă, care sărea din liană în liană, Tigrul Morocănos, cu dungile lui portocalii și negre, Papagalul Vorbăreț, care repeta tot ce auzea, și Elefantul Blând, cel mai mare și mai înțelept dintre toți.
Cel mai mult le plăcea să se joace la Râul de Argint, care străbătea jungla. Acolo, pe maluri, creșteau bambuși înalți și înotau peștișori argintii.
Într-o zi, la Râul de Argint, a apărut o creatură pe care niciun animal nu o mai văzuse până atunci. Era o zebră? Dar nu o zebră obișnuită, cu dungi alb-negre. Aceasta avea dungi colorate: unele erau albastre ca cerul, altele verzi ca iarba, altele roșii ca florile de lotus și galbene ca soarele! Numele ei era Ziggy.
Când Maimuța Curioasă a văzut-o, a țipat de surpriză.
– Priviți! O zebră curcubeu!
Tigrul Morocănos a mârâit.
– Ce-i asta? N-am mai văzut așa ceva! E ciudat! Nu există!
Papagalul Vorbăreț a început să repete:
– Ciudat! Ciudat! Zebră ciudată!
Tristă, Ziggy se legăna ușor dintr-o parte în alta, cu capul plecat. Voia doar să se joace și ea.
Elefantul Blând, care era mereu calm și atent, s-a apropiat încet.
– Bună ziua, micuță zebră cu dungi colorate. Eu sunt Elefantul Blând. Bine ai venit în jungla noastră. De ce ești tristă?
Ziggy a ridicat capul și a răspuns cu o voce mică:
– Toți spun că sunt ciudată din cauza dungilor mele. Mă simt singură. La mine acasă, toate zebrele au dungi negre și albe. Am ieșit în lume să găsesc un loc unde să fiu acceptată așa cum sunt.
Maimuța Curioasă, Tigrul Morocănos și Papagalul Vorbăreț s-au uitat unii la alții. Nu se gândiseră că Ziggy se simțea așa de rău.
Elefantul Blând a zâmbit:
– Ziggy, în jungla noastră, suntem cu toții diferiți. Eu sunt mare și gri, Maimuța e mică și agilă, Tigrul e puternic și are dungi, iar Papagalul are pene colorate. Fiecare dintre noi e unic. De ce ar fi dungile tale colorate un motiv să nu te acceptăm?
Ziggy, încurajată de bunătatea Elefantului, a început să alerge pe malul Râului de Argint. Cu fiecare pas, dungile ei colorate păreau să danseze, iar lumina soarelui le făcea să strălucească precum un curcubeu în mișcare. Era o priveliște minunată!
Maimuța Curioasă a început să aplaude din liană.
– Uau! E așa de rapidă și frumoasă!
Tigrul Morocănos a rostit cu o voce scăzută:
– Dungile ei sunt… interesante. Nu ca ale mele, dar… frumoase în felul lor.
Papagalul Vorbăreț a repetat entuziasmat: „Frumoase! Frumoase! Zebră minunată!”
După ce Ziggy a terminat de alergat, toți s-au adunat în jurul ei.
Maimuța a întrebat:
– Poți să ne vorbești despre locul de unde vii? Aveți copaci la fel de înalți?
Chiar și tigrul, cu aerul său morocănos, a părut curios.
– Ai mai văzut și alți tigri?
Ziggy a povestit despre savana ei, despre cum soarele se așeza ca o minge mare și roșie pe cer și despre cum alerga liberă pe câmpiile întinse. Animalele junglei au ascultat cu atenție, învățând lucruri noi despre o lume diferită.
Și așa, Ziggy a devenit parte din gașca Râului de Argint. Au învățat cu toții că a fi diferit nu înseamnă a fi ciudat sau mai puțin bun. Înseamnă a aduce o culoare nouă, iar lumea devine mult, mult mai colorată și mai interesantă.
